De-a lungul timpului, au existat o sumedenie de opinii despre cine cred oamenii că este sau nu este Dumnezeu, despre cum cred oamenii că este sau nu este Dumnezeu. Teologi cu renume au încercat să îl portretizeze pe Dumnezeu cu tot felul de atribute divine și pe baza rațiunii au conceput imagini diferite, antagonice chiar, despre cum este Dumnezeu și caracterul Său.
Până la urmă, fiecare are dreptul să îl înțeleagă și să își creeze propria lui imagine despre Dumnezeu, nu-i așa? Vom vedea. În Matei 16:13 Domnul Hristos le adresează o întrebare esențială ucenicilor săi: Cine zic oamenii că sunt Eu?
Vedem dar că Domnul Hristos era la curent cu faptul că părerile despre identitatea lui sunt împărțite. Astăzi, putem spune că dacă Dumnezeu ar adresa din nou această întrebare, lucrurile nu ar fi cu mult mai diferite.
Încă de la începutul acestei lumi, omul s-a confruntat cu o puternică ispită de a avea o imagine greșită despre Dumnezeu. În grădina Edenului, șarpele i-a spus Evei următoarele cuvinte: „Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Cu alte cuvinte, diavolul este cel care induce pentru prima dată o idee greșită despre cum este Dumnezeu, încercând să o facă pe Eva să creadă că El nu-i dorește binele suprem, ci este un Dumnezeu obsedat să dețină controlul. Știm cu toții unde a condus-o pe Eva acceptarea acestei idei greșite induse de diavol.
O altă descriere importantă a unui moment în care caracterul lui Dumnezeu este pus la îndoială, îl putem găsi în Pilda neghinei. Parabola ne descrie problema unui fermier care, deși a semănat grâu în ogorul său, noaptea, când toți oamenii dormeau, un vrăjmaș a venit și a semănat printre acea sămânță bună, și neghină.
Observați vă rog îndoiala trezită în mințile slujitorilor acestui fermier, în momentul în care plantele au răsărit: Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină? Analizând obiectiv întrebarea lor, putem să realizăm că slujitorii erau destul de naivi, imaturi, și cu o minte îngustă și limitată. Cu alte cuvinte, situația de față a provocat o nesiguranță și o neîncredere profundă în stăpânul lor. „Oare chiar a semănat sămânță bună? Chiar este el un stăpân bun, capabil?”.
Caracterul stăpânului este în joc, iar acesta trebuie să își demonstreze capabilitatea și nevinovăția. Soluția pe care o oferă slujitorii este una problematică, deoarece ar pune în pericol recolta stăpânului. Totuși, stăpânul dă dovadă de înțelepciune și calm. Nu a fost luat prin surprindere deloc în toată această situație, și vine cu o rezolvarea ideală, astfel încât nici măcar un spic de grâu să nu se piardă.
Ambele cazuri exemplifică perfect cum rațiunea umană poate greși fundamental atunci când încearcă să îl portretizeze pe Dumnezeu bazându-se pe rațiune sau pe informații ce nu provin din sursă divină.
Este important să realizăm că oricât de mult ne-am dori să ne creăm un Dumnezeu după propria noastră înțelegere, Dumnezeu este unic și nu ar trebui limitat de rațiunea umană. Este adevărat că de multe ori nu putem înțelege căile lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că cea mai bună soluție este să ne îndoim de caracterul Său.
Vedem că această tactică de a sădii neîncredere în caracterul lui Dumnezeu este de multe ori fatală. Pe baza rațiunii umane, mulți indivizi au decis că Dumnezeu este nedrept sau chiar rău, și pe cale de consecință ei nu pot sluji un asemenea Dumnezeu. Creștinismul tradițional îl portretizează pe Dumnezeu ca fiind distant, impasibil, nefiind capabil să simtă aproape cu omul sau chiar să se aproprie de om. Aceste imagini sunt în clară contradicție cu modul în care Biblia îl prezintă pe Creatorul nostru: Dumnezeu este Dragoste (1 Ioan 4:8).
Articolul de față își propune să provoace la analizarea propriei concepții despre Dumnezeu. Cum este Dumnezeul tău, și cât de mult se aseamănă el cu Dumnezeul prezentat în Biblie?
„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt? (1 Ioan 16:15)