Am văzut în articolul trecut că Biblia ne prezintă un Dumnezeu interesat de relația individuală cu fiecare dintre noi. Cu toate acestea, nu s-a clarificat un aspect. Este Dumnezeu implicat și deci, afectat emoțional de către această relație pe care o are cu fiecare dintre noi?
Mulți s-au împotmolit la a crede că Dumnezeu nu poate fi afectat s-au schimbat de ceea ce se întâmplă în lumea noastră din cauza faptului că Biblia menționează că Dumnezeu nu se schimbă. Teologia clasică susține că emoțiile pe care le are Dumnezeu sunt auto-generate de El, și deci nu sunt un produs extern.
Cu toate acestea, avem în Scriptură zeci de versete în care Dumnezeu este prezentat ca fiind o ființă emoțională, uneori chiar de propriile Lui cuvinte. Dumnezeu poate să fie mânios, trist, bucuros, poate chiar să-și schimbe gândurile de mânie cu unele de milă.
Dumnezeu este cel care ne-a creat după chipul și asemănarea sa. Ca oameni suntem ființe raționale, dar nu doar atât. Suntem și ființe emoționale, cu trăiri autentice și cu o dragoste pe care am învățat-o de la Dumnezeu, cel care ne-a iubit mai întâi.
Biblia menționează ca Isus și-a iubit ucenicii până la capăt (Ioan 13:1), o iubire puternică ce conduce la sacrificiu de Sine. Tot așa, când Hristos a văzut un om apropriindu-se și întrebându-l de viața veșnică, El s-a uitat la acel om și l-a iubit mult (Marcu 10:21).
Poate că unii vor spune că aceasta este imaginea Noului Testament și că în Vechiul Testament Dumnezeu este portretizat în alte moduri mai puțin afective. Abordarea acesta nu este însă adevărată, Biblia ne prezintă același Dumnezeu plin de dragoste și în Vechiul și în Noul Testament.
Țefania 3:17 marchează entuziasmul pe care îl are Dumnezeu atunci când relaționează cu ființele create „Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” Bucuria aceasta a relaționării ajunge chiar să-i producă plăcere lui Dumnezeu, așa cum mărturisește Psalmul 149:4.
Nu odată în Scriptură dragostea lui Dumnezeu este portretizată ca o dragoste profundă asemănătoare cu aceea a unor relații omenești precum soț-soție, tată-copil. Limbajul folosit în astfel de ocazii nu este decât unul plin de compasiune, afecțiune și chiar pasiune pentru această părtășie creată între Dumnezeu și creaturile sale.
Dumnezeu este afectat de evenimentele din lumea noastră pentru că El în mod voit și-a deschis inima pentru o astfel de relație cu omul. O relație reciprocă, autentică, în care El să poate fii pe deplin implicat.
Întrebarea la care aș vrea ca fiecare dintre noi să ne gândim este următoarea: În cine ați avea mai mare încredere, într-un Dumnezeu care poate simții emoții sau într-un Dumnezeu de neatins?