L O A D I N G

În credința aceasta m-am născut!

Cele mai multe credințe și valori sunt asimilate în perioada copilăriei. 

Credințele familiei, prietenilor și culturii sunt în mod involuntar preluate. Acestea definesc cea mai mare și importantă parte a cosmoviziunii unui om. Cu cât credințele sunt dobândite la vârste mai fragede, cu atât sunt mai puternice și mai bine interiorizate, astfel încât devin cele mai rezistente în fața amenințărilor exterioare. Ele devin chintesența noastră și renunțarea la ele sau corectarea lor este percepută ca fiind un atac direct la persoană. 

Prin examinarea lor, tindem să căutăm evidențe pentru a le susține și să negăm evidențele împotrivă. Explicația este dată de existența în fiecare dintre noi a mecanismelor subconștiente și automatizate de autoconservare.

Credințele dobândite în copilărie, atât de întrețesute în identitatea personală și în sistemul nostru de gândire, reprezintă cea mai mare vulnerabilitate a gândirii critice. Chiar dacă prin instruire putem să ne instrumentalizăm procesul gândirii și să-l perfecționăm, veridicitatea concluziilor noastre depinde de informațiile, valorile și credințele cu care operăm. Dacă credințele din fundal, care selectează premisele, sunt eronate, atunci, indiferent de calitatea și logica gândirii, concluziile noastre vor fi greșite.

Logica este o modalitate de a a ajunge la concluzii prin combinarea ideilor. Este o matematică ce nu lucrează doar cu numere. Logica folosește idei deja stabilite și acceptate pentru a stabili unele noi, dar dependent de credințele asumate aprioric. Dacă un magnet are capacitatea de a atrage fierul, iar ceva este atras de magnet, acest ceva, pe baza logicii, este tot o bucată de fier. 

Concluzia aceasta este corectă doar în cazul în care nu există și alte materiale atrase de magnet, dar ele există – nichelul și cobaltul sunt cele mai întâlnite dintre ele. Așadar, logica nu este suficientă în garantarea concluziilor veridice. O logică desăvârșită operând cu o credință eronată va conduce întotdeauna la o concluzie greșită.

Precum gusturile, așa și credințele

Nu doar credințele și valorile sunt asimilate în perioada copilăriei, când suntem incapabili să le filtrăm critic valorile, ci și gusturile. Obișnuința ne educă gustul. Dar prin educație, învățăm să ne analizăm gusturile, pentru ca apoi să decidem ce vrem să ne placă.

Suntem atașați de credințele noastre adesea așa cum suntem atașați de gusturile noastre. Dar este important de subliniat că, în lipsa unei gândiri critice, nu suntem de fapt ceea ce suntem, nu suntem ceea ce vrem să fim, nu vrem ceea ce vrem și nu ne place ceea ce ne place

Gândirea critică este cea care ne oferă posibilitatea să ne revizuim cosmoviziunea și să ne consolidăm credințele corecte și valorile pe care decidem să ni le asumăm. Un asemenea proces este cel puțin la fel de dificil precum este schimbarea gusturilor.

Deși este normal să fim ceea ce am fost educați să fim, ceea ce genetic am moștenit și ceea ce prin influență am devenit, toate acestea, prin mecanismele gândirii critice, trebuie verificate continuu și, astfel, unele credințe vor deveni mai bine conturate, iar altele înlăturate. 

Schimbarea credințelor noastre poate fi realizată prin reevaluarea veridicității informațiilor pe care se bazează, prin identificarea unor noi informații relevante, sau prin verificarea și corectarea procesului gândirii.

Dacă din punctul de vedere al veridicității, nu toate gusturile pot primi calificative, credințele în mod imperios trebuie să fie adevărate. Credințele vor deveni apoi criterii de alegere a gusturilor.

0 Comments