L O A D I N G

Provocarea dragostei: Dragostea îşi asumă responsabilitatea

Săptămâna 26

“…Căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.” Romani 2:1

Astăzi va fi greu. Această zi ar putea deveni o piatră de hotar în relaţia ta de căsătorie, dacă îţi doreşti sincer. Vom vorbi astăzi despre responsabilitatea personală. Cu toţii suntem de acord că ceilalţi trebuie să fie responsabili, dar noi înşine abia reuşim să ne păstrăm în limitele impuse.  În ultimele câteva decenii, s-a observat un declin în asumarea responsabilităţii. Suntem atât de agili în a ne justifica. Atât de rapizi în a devia critica. Atât de ageri în a da vina pe altcineva.

Când din dragoste îţi asumi responsabilitatea faptelor tale, nu o vei face încercând să demonstrezi cât de nobil te-ai purtat, ci recunoscând cât mai ai încă de schimbat. Dragostea nu inventează scuze. Dragostea continuă să-şi dea silinţa ca să aducă o schimbare – în tine şi în căsnicia voastră.

Ce s-ar întâmpla în relaţia ta dacă ţi-ai recunoaşte propriile greşeli, în loc să dai vina pe celălalt?

Dragostea este responsabilă şi doreşte să-şi recunoască deschis vina şi să-şi corecteze greşelile. Dragostea ne cheamă să ne asumăm responsabilitatea faţă de partenerul de căsătorie. Să-l iubim, să-l cinstim, să-l preţuim.

Îţi asumi responsabilitatea propriilor greşeli? Dragostea îşi doreşte o relaţie corectă atât cu Dumnezeu, cât şi cu partenerul de căsătorie. Odată ce acestea sunt rezolvate, şi celelalte domenii ale vieţii tale îşi vor găsi locul.

Dar să zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1:8). Totuşi, “dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Mai întâi, mărturiseşte-ţi păcatele personale, apoi vei fi mai în măsură să rezolvi problemele dintre tine şi partenerul tău.

Poate partenerul tău să spună despre tine că l-ai rănit şi l-ai nedreptăţit într-un anume fel şi că niciodată n-ai încercat să repari lucrurile? A-ţi asuma responsabilitatea faţă de soţul sau soţia ta înseamnă şi să recunoşti când eşuezi şi să-ţi ceri iertare. Este timpul să te smereşti, să-ţi retragi jignirile şi să repari stricăciunile. Este un act de dragoste. Dumnezeu vrea să nu existe nicio problemă nerezolvată între voi doi.

Pentru a face aceste lucruri trebuie să-ţi zdrobeşti mândria şi să cauţi iertarea, indiferent de modul în care reacţionează partenerul tău. El sau ea ar trebui să te ierte, dar responsabilitatea ta nu ţine de hotărârea lor. A-ţi recunoaşte greşelile este responsabilitatea ta.

Cere-I lui Dumnezeu să-ţi arate unde anume nu ţi-ai asumat responsabilitatea, apoi repară-ţi relaţia cu El mai întâi. Abia după aceea, trebuie să-ţi repari relaţia cu partenerul. Poate fi cel mai dificil lucru pe care l-ai facut vreodată, dar este vital dacă vrei să treci la următorul pas în relaţia ta de căsătorie şi în relaţia cu Dumnezeu. Dacă eşti sincer, s-ar putea să fii surprins de harul şi puterea pe care ţi le oferă Dumnezeu atunci când faci acest pas.

Provocarea 26:

Pune-ţi timp deoparte să te rogi pentru domeniile în care păcătuieşti. Cere-I lui Dumnezeu să te ierte, apoi fii destul de smerit(ă) să le recunoşti şi în faţa partenerului tău de viaţă. Fă-o cu sinceritate şi corectitudine. Cere-i iertare soţului sau soţiei tale. Nu contează cum va reacţiona, tu asigură-te căîţi îndeplineşti responsabilitatea cu dragoste. Chiar dacă îţi va răspunde într-o manieră critică, tu ia-o ca pe un sfat.

“Fiecare să-şi cerceteze fapta lui… numai în ce-l privelte pe el.” Galateni 6:4

 

Sursa foto

0 Comments