Săptămâna 12
“Fiecare dintre voi să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora.” Filipeni 2:4
E greu, dacă nu imposibil, să găseşti doi oameni care să gândească la fel. Aşa că sunt domenii în care tu şi partenerul tău nu aţi ajuns la un acord. Dacă niciunul nu renunţă la câte ceva vor apărea probleme. A-ţi apăra drepturile şi opiniile este o parte din structura fiecăruia. Dar în cadrul unei relaţii de căsătorie este foarte dezavantajoas, furând timp şi eficacitate.
Garantat, a fi încăpăţânat nu este întotdeauna rău. Pentru unele lucruri merită să te ţii tare pe poziţie şi să le aperi. Priorităţile, principiile morale şi supunerea faţă de Dumnezeu ar trebui să fie întotdeauna apărate cu toate eforturile. De prea multe ori însă dezbaterile aprinse se poartă în jurul a tot felul de fleacuri, cum ar fi culoarea zugrăvelii sau alegerea locului de vacanţă.
Există o singură cale de a trece dincolo de un astfel de impas, găsind un cuvânt opus încăpăţânării – un cuvânt cu care ne-am întâlnit prima dată când am discutat despre bunătate – şi anume bunăvoinţa. Este o atitudine şi un spirit de cooperare care ar trebui să transpară din plin în conversaţiile noastre. Şi cel mai bun exemplu este Isus: 
- Ca Dumnezeu, El avea toate drepturile să refuze să devină om, dar S-a supus şi S-a făcut om, de bunăvoie;
- El avea dreptul să fie slujit de întreaga omenire, în schimb, a venit să ne slujească El pe noi;
- Isus avea dreptul să trăiască în linişte şi siguranţă, dar de bunăvoie şi-a dat viaţa pentru păcatele nostre.
El a iubit, a cooperat şi a fost gata să facă voia Tatălui Său, nu voia Sa. “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5) – atitudinea de bunăvoinţă, de flexibilitate şi de supunere smerită. Aceasta înseamnă să cedezi lucrurile care ţi se cuvin de drept, de dragul celorlalţi.