Săptămâna 25
Provocarea de astăzi este dificilă, dar dacă vrei să existe speranţă pentru căsnicia ta, atunci trebuie să o iei foarte în serios. Trebuie pusă în practică în mod deliberat.
Isus a ilustrat foarte nuanţat problema iertării în pilda despre sluga nerecunoscătaoare. Un om care datora o sumă substanţială de bani a fost surprins când stâpânul, la rugăminţile sale insistente de a-l mai amâna, i-a iertat întreaga datorie. Dar, văzându-se eliberat de o povară uriaţă, sluga a făcut un lucru total neaşteptat: s-a dus la omul care îi datora o sumă mult mai mică şi i-a cerut ameninţător să-i plătească imediat. Cand a auzit stăpânul despre toate acestea, înţelegerea la care ajunsese cu robul său a luat o întorsătură radicală: “Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora” (Matei 18:34). O zi care începuse cu bucurie şi eliberare s-a încheiat cu jale şi aservire.
Tortură, închisoare… Aceste cuvinte ar trebui să-ţi vină în minte când te gândeşti la neiertare, căci Isus a spus: “Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său” (Matei 18:35).
Imaginează-ţi că te afli chiar într-o astfel de închisoare. Privind în jur, din locul în care eşti, vezi o mulţime de celule. Vezi oameni din trecutul tău încarceraţi acolo: oameni care te-au rănit în copilărie; vezi oameni pe care cândva îi numeai prieteni; poate vezi acolo pe unul dintre părinţii tăi; poate pe vreun frate sau pe vreo soră; chiar şi partenerul tău de viaţă este bine ferecat într-o celulă din apropiere, prizonier alături de ceilalţi în această închisoare plăsmuită chiar de tine însuţi.
Închisoarea aceasta nu este altceva decât o încăpere din sufletul tău. Această cameră întunecoasă, umedă, îmbâcsită şi dezolantă există undeva în tine în fiecare zi. Dar nu departe de tine, stă Isus, întinzându-ţi cheile cu care să descui toate celulele acelor prizonieri.
Dar în încercarea de a evada descoperi ceva înfiorător. Nu există nicio cale de ieşire. Eşti prins tu însuţi înăuntru alături de ceilalţi captivi. Neiertarea, mânia şi amărăciunea te-au făcut şi pe tine prizonier. Libertatea ta depinde acum de iertarea ta.
Iertarea nu scuteşte pe nimeni de vinovăţie. Nu şterge nimic în dreptul lor în catastiful lui Dumnezeu. Doar te eliberează 
pe tine de grija de a-i pedepsi într-un fel. Când ierţi pe cineva, nu înseamnă că îi redai libertatea. Înseamnă doar că laşi acea persoană pe mâinile lui Dumnezeu, în care poţi avea toată încrederea. Nu mai este vorba despre a căştiga sau a pierde, ci despre libertate. Despre a lăsa totul în urmă şi a merge mai departe.
Cum ajungi aici? Îţi descarci mânia înaintea Domnului şi îi cedezi Lui responsabilitatea de a judeca persoana în cauză. “Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: Răzbunarea este a Mea; eu voi răsplăti” (Romani 13:2)
Sunt atât de multe lucruri care ar putea fi spuse şi multe probleme emoţionale cu care trebuie să te lupţi ca să ajungi până aici. Dar căsniciile reuşite nu sunt opera unor oameni care nu se rănesc niciodată unul pe celalalt, ci a celor care aleg “să nu se gândească la rău” (1 Corinteni 13:5).
Provocarea 25:
Iartă astăzi tot ce nu ai iertat încă partenerului tău. Lasă totul în urmă. Aşa cum îi cerem noi lui Isus în fiecare zi să “ierte greşelile noastre”, trebuie să-I cerem să ne ajute şi “să iertăm greşiţilor noştri”. Neiertarea vă ţine pe amândoi ferecaţi într-o închisoare, de prea mult timp deja. Spune astăzi din toată inima: “Aleg să iert.”
Sursa foto